Pe drum, alintat de de acordurile lui Bach, inchid putin ochii, dau gluga jos si las sa simt pe obraji:
ploaia rece.
"Draga mea toamna cum poti transforma orasul asta..."
Nori grei, frunze pe jos, balti... si un aer umed taiat uneori de naftalina hainelor femeilor trecute de varsta a treia.
Oameni agitati, soferi grabiti si satui, imbacseala: e luni.
hhh..
La faculta nimic altceva decat preabinecunoscuta sombritate. Ne-am adunat intr-un cerculet si discutam planul de azi savurand cafeluta: vanatoarea trebuie inceputa, in ciuda vremii nefavorabile.
Vestile nu sunt tocmai printre cele mai bune asa ca ne despartim grupuletul si urmeaza:
Asteptarea.
"Victor... iti mai amintesti cand am chiulit de la rendi?Tot asa intr-o zi din asta..."
Orele trec, vad studenti asteptand...aveam sentimentul ca asteapta aceeasi persoana. Mai vezi ici colo cate o zapacita cu un plasoi greu pe care scrie "profi". Ne uitam toti unul la altul: e clar...
Plecam in ploaie din nou, trebuie sa ne aprovizionam stomacele.
Suna telefonul:
"Puiul e in cuib, declaseaza operatiunea zerodouashcinci."
E chemarea.
Fugim inapoi la faculta si vestile nu sunt deloc bune:
Inca o zi sexata de prof; nu are chef de nimeni. Incercarea noastra ar fi acum...
Zadarnica.
Ploaia rece cheama asteptarea zadarnica.
