Daca inchid ochii inca mai vad strazile luminate cu acel portocaliu palid inconfundabil si inca mai simt adierea vantului tomnatic lovindu-mi obrajii. Sunt singur pe strada. Abia daca se aude vre-un sunet distant, in rest atmosfera e dominata de o tristete linistita. Poate un pic apasatoare. Frunze cad inprejurul meu... trag aer in piept:simt ca traiesc dar... de ce m-am oprit?
Luna,
Se joaca printre norii grei, grabiti.
Doamne cata liniste intr-un oras aparent agitat.
Doamne cata liniste si in sufletul meu. Prea liniste.
Ma pornesc, nu pot sta:trebuie sa ajung acasa:
Sunt rece.
Degeaba imi grabesc pasii, nu ma ajuta cu nimic caci linistea ma doboara si imi starneste amintiri.
Am totusi un singur gand si acela:
Ma conduce.
Cu toate astea ai patruns draga si in mine.
De cand e toamna in sufletul meu?
De acum.
Cat mai am de mers?
Irelevant caci sunt pe calea cea buna, dar nu pe scurtatura.
Luna rece imi conduce acum calea.
by Mircea
