mmm...

Pauza de la scris a fost suficient de lunga.
Am pornit impreuna un lucru, si eu stiu ca noi ducem pana la final ceea ce am inceput.

Am facut blogul asta in ideea ca eu sa nu ma mai sufoc de fumul tau de tigara in acea bucatarie "comunista" ?

Desi poate ii duc dorul; nu recunosc nimic.



Mi se pare un loc bestial de a imparti experientele noastre complet diferite.





Am fost intrebat zilele astea ce s-a intamplat cu blogul pe care obinuiam sa scriem impreuna. Am raspuns ca am reusit sa il transform in ceva ce numai este, pentru ca obisnuiam sa scriu lucruri triste, apasatoare. Probabil am dat-o in emo o perioada fara sa imi dau seama; cine stie. Acum sunt bine, sunt multumit: ma chillout-uiesc pe balconul meu pe care tocmai l-am amenajat intr-un mod mai special cu propriile mele "puteri magice" ($) si asta ma incanta; asa ca:



Am transformat astia 4 pereti intr-o camera de relaxare, de creativitate si eventual de lucru lejer.

Play... la piesele de muzica lenta, capul pe perina (I love this sofa, btw) si pe burta am chestia asta numita calculator: cum naiba sa nu ai kef sa scrii ceva ?!

Sa stii ca lumina asta portocalie de care te tot plangeai tu, nu pare a fi kiar atat de enervanta.

O gasesc placuta, doar ca imi bate direct in ochi acum, trebuie sa recunosc ca ma jeneaza un pic. Dar o sa fie ascuna pe dupa jaluzele in cateva zile, probabil ambianta va fi alta: lumina asta in contrast cu portocaliul de la jaluzele va fi ..mmmmm

Aici o sa incep lucrul la noul album pentru ca da, mi-am luat si ceva scule "muzicale". E incredibil ce poti face in ziua de azi cu doar o claviatura si un laptop !Am luat lectii de pian si iti cant excelent "Twinkle, twinkle little star" si "Mary had a little lamb" :))

Aici o sa imi construiesc ideeeeile de viitor.

Aici voi studia.

E un mic univers.

Cred ca l-am laudat destul, oricum sunt de o modestie rara uneori. " :P "

Imi vine sa zic ca maine e luni si ca e o noua zi la lucru. Si ce daca? Deja o astept: am unde sa ma intorc fericit indiferent de cum decurge ziua.

P.S.: Fumatul interzis... aici.

vivat academia!

ehei, dragii moşului, no time no see ya! multe s-au mai schimbat între timp. de vreo 15 ani (acum am aflat şi eu asta, sic) academia romînă recomandă (nu impune) folosirea lui î în loc de â folosit pînă acum. Ciudat, ştiu dar astea fiind date normele, trebuie să ne supunem lor, nu?

pînă una-alta, sunt cam pe fugă, îmi cer scuze că am absentat de la pupitru însă cardiologia mi-a mîncat zilele. povestesc mai multe despre asta mîine.

saturday night self indulgence

... rar se mai aud masini trecand pe strada uda. Nimic deosebit cu asta, dar imi place sunetul lor cum taie prin linistea camerei mele. E un fel de remainder ca afara a plouat si totusi e rece;
Exact genu' de vreme care imi alunga gandurile de a iesii in oras, totusi:

... mai am din cand in cand cate un flashback super rapid cu imagini din weekend-urile lui octombrie petrecute prin diferitele discoteci din orasul asta: lasere, blituri, animatoare "pitzipompoase"dand din fund... basul tipic vibrand in piept adrenalina: parca un moment sunt acolo, iar urmatorul inapoi in linistea camerei cu kestia asta luminoasa in brate.
Mh...
Sunt relaxat, dar nu vreau sa dorm.

Daca aveam talente de Eminescu in mod cert atmosfera asta calma, calda, melancolica mi-ar fi indus o stare care sa ma faca sa imi doresc gingasia unei fete alaturi dar ...

... mirosul asta tipic al orasului dupa ploaie.
Nu m-am lasat sa il savurez intentionat de mult timp asa ca in seara asta am fost mai indulgent cu mine.

creveti reloaded

hehe, ce ti-e si cu crevetii astia :-) io ma chinui din greu cu cardiologia si igiena si alte balarii medicale; sper sa ma eliberez cit mai curind, mi-e deja dor de catharsis-ul unui post.

phuaa

scriu doar ca sa iti confirm kestia cu crevetii si vinul, chiar acum o incerc. phua!
bestial!

vin si plec. plec si vin.

azi n-am chef de nimic. nici de iesit, nici de stat online pe messenger. nici de citit. nici de socializat. nici de baut bere. asa ca am plecat in carrefour (e la 5 minute de mine) si mi-am luat neshte creveti si vin. am ales un chardonnay si doua pastile de wc pentru culoarea aia albastra a vasului de toaleta :-) i like it to be neat :D

m-am pus pe gatit. m-am pus pe baut si incetul cu incetul mi-a venit cheful. mi-am pus sa se traga a good year si am zis ca daca tot imi vine cheful asa, incetul cu incetul, sa ma si pun sa scriu. da' uite ca nu mai am timp. incepe sa miroasa frumos a creveti si tarhon..


revin. cindva. some other time.

potop

miine incep scoala!!! duaaaaaaamneeeeee, ce jale! da' ce jale! trezitul de dimineata, metroul aglomerat, castile-n urechi, ratb-ul scirbos de jenant, stagiul de cardiologie de doo luni si iarasi trezitul de dimineata..


grele e viata!

of course..

of course ca imi aduc aminte.. felinarul ala mi-a mancat somnul nopti intregi pentru ca se intampla sa bata direct in camera mea; altminteri era foarte potrivita lumina de la el, mai ales noptile in care ma trezeam si orbecaiam dupa vasul cu apa. imi aduc aminte umbrele si contururile obiectelor din camera sub efectul felinarului. imi aduc aminte ca aproape niciodata nu a incetat sa lumineze iar in serile in care se incapatana sa ramana stins ma simtem stingher si, oarecum, fara reper.

mesteacanul ala era copacelul meu ;-) cand inca aveam un gabarit sub 40kg si eram inca destul de elastic si de copil, ma urcam des in el. aveam chiar si o creanga favorita.

luminita de la... etajul 1

In dreptul apartamentelor noastre, daca iti mai aduci aminte, un amarat de stalp plin cu cabluri are acel felinar cu lumina portocalie. Langa stalp si un copac, cred ca e un mesteacan slab care inca sta in picioare in ciuda excavarilor ce s-au facut pe langa el.

Revenind la felinar...
Cand ploua seara, imi place sa ies si sa vad picurii de ploaie vizibili doar sub lumina felinarului. Imi place cum din acea mare de negru, conturul cu miez portocaliu face vizibil ceea ce doar se aude.

In mintea mea, coltul asta de lumina se transforma intr-un tablou pictat in culori calde.
Culori in care se ascund anii care au trecut ...toti, grabiti ca si ploaia, intr-o imagine:

Portocalie.


Iarna la fel...
Imi place sa privesc dansul lent al fulgilor in lumina lui.
Imi place sa le vad abundenta alba.



Mi-e dor de:

Lumina portocalie sub abundenta alba.

de cand imi doream una..

uah, ce zi a fost si cea de vineri.. dupa stat in casa toata ziua si facut ture laptop-birou (chirurgia, smf in ea), dupa gatit tot felul de dracovenii, dupa impaturit 100000 de haine si dormit 1h, am iesit din casa pe la 8pm. la 9 intram in tura. ma sunase sefu' sa ma duc la munci ca doo luni de pauza deja erau prea jenante.. asa ca la 9 am intrat in exercitiul functiunii. la munca toata lumea zambitoare si vesela. mai mare placerea sa muncesti!

toti cu glume, toti cu berea in fata (lucrez intr-un bar si tai bilete la intrare cand sunt concerte; nimic mai usor, futi buha 2-3h, vii cu o ora inainte de concert si pleci cu o ora inainte de final si iti iei superbani pentru asta - in sensul ca te motiveaza sa nu sustragi din banii de pe belete, care este multi, gen fac 2000-3000lei pe concert), facut glume cu clientii (lucrez acolo de aproape un an si deja ma stiu cu toti ca toate concertele sunt genul kumm, byron si vin cam aceiasi oameni), aruncat ochii pe diferite reviste de futut noptile in bucuresti. la un mom dat imi suna telefonul, era paunu' sau ppdps (adica paunu-picat-de-pe-scari, deoarece eram o data amandoi destul de fumati in b52 (un bar) si stateam amandoi pe o scara si in secunda 2, privind in stanga mea, paunu' nu mai era.. se imprastiase toata sub scari..) care ma chema in fabrica (un club) dupe ce termin treaba la job.

la 11,30pm eram deja gata dar cand sa plec, dau de doo tipe, bune prietene, si evident m-am oprit la o bere cu ele. la 12,30 eram in tacsi spre fabrica. ajung acolo, 15lei intrarea... pana mea, am dat deja 16 pe taxi.. de un' sa mai scot. noroc ca il vad pe jay (de la yazee) si ma baga el ca doar era evenimentul lui (era seara d&b si venisera niste unii) si am intrat..

trebuie sa stiti ca aceasta fabrica se numeste asa pentru ca a fost o fabrica, once upon a lifetime, si ca acum e bestial aranjata, cu reminiscente ale fabricii bine evidentiate. pe langa asta, se stie in fabrica sunt cei mai mult drogati ever si cele mai multe droguri se vand/consuma aici. asa, am intrat.. uaaaaa, atat de multa lume, atat de multi oameni misto; in fine, am ajuns la bar, am dat de oamenii care imi plac si ne-am pus pe povestit. intre timp mai miscam cate ceva din corpurile umplute cu beri, mai povesteam despre unele si altele. m-am simtit atat de bine! ma vad rar cu oamenii aia, mai ales cu pp (par pubian - candva avea parul atat de rar si de sarmos ca ziceai ca e pp) si cand ne vedem parca reeditam ceva ce nu a disparut. a fost foarte tare!

la un moment dat, m-am dus la baie si cand am revenit, in fata mea doi politisti care-si spuneau 'io la bar, tu la dj' si mi-am dat seama ca ceva se intampla. la cateva secunde se aprind luminile (apar ochii injectati la iveala...) si o voce jenanta la microfon 'aici politia. aceasta e o razie'. m-a pufnit rasul.. pana mea, vin si io o data aici si va gasiti sa faceti razie ACUM! In fine, ne scoate pe toti unu; cate unu; sa ne legitimeze. pp si ppdps si shultz nu aveau id-urile la ei.. evident, la sectie.. (depre aventura la sectie am aflat azi, de la ppdps.. groaznic de amuzant ce s-a intamplat). imi vine si mie randul, intr-un culoar facut de mascati (da, frate, am vazut si io mascati prima data in viata mea) a trebuit sa scot actele. nenea care m-a legitimat nu avea ciorap d-ala hidos pe fata si mi-a retinut numele si ma tot striga.. pe nume :))
gen: tudor, mai in fata; tudor, fii atent.. io deja ma frustram :)) in fine, la un moment dat nu mai aveai voie sa intrii ca voiau sa legitimeze toata lumea si trebuia sa iesim cu totii.. si in fata mea o tipa voia sa intre si au lasat-o!!! evident ca m-am enervat groaznic (eu nu voiam sa intru da' o tipa draguta din stanga mea - elena, cica- voia sa intre ca ii era frig) si am facut scandal de genul 'ce-i asta, unde-i libertatea, democratia etc' in fine. la un mom dat nenea cu tudor in sus si tudor in jos ne-a lasat sa intram si intrati am fost. s-a terminat toata treaba, a ramas juma' de club pe loc dar party-ul a continuat. la vreo ora au aparut si ceilalti (aia care aveau peste 18 si care isi uitasera actele acasa) si petrecerea a continuat fara nicio problema..

dimineata mi-am bagat picioarele in tacsi/metrou si am luat-o agale spre casa cu castile-n urechi. a fost genial! am mai avut parte de o razie cand eram in liceu si am iesit cu colegii in magnum. au aparut sticletii si ne-am prins la timp ca am apucat sa ascundem alcoalele in spatele canapelei (eram vreo 12 oameni la o masa si o sticla de apa plata cand au venit astia) dar aveam peste 18 iar barul era mic si s-a terminat repede. dintotdeauna mi-am dorit sa vad mascatii si o razie ca la carte, intr-un club cu reputatie proasta, cu vreo 300 de oameni si multe masini de politie.
iata c-am trait s-o vad si pe asta.

Game over

Pentru a doua oara in viata mea mi s-a intamplat sa vad lumea pe strada in reluare.
Oamenii se miscau incet, abia daca paseau.
Biciclistii abia pedalau...
Porumbeii isi luau zborul incet.. le puteai vedea fiecare bataie din aripi.
Cerul plangea.

Concluzia e in piesa de mai jos.

hai la sacose, 1leu 50 bucata! - sa nu-l credeti, a' dreq!

hah! ca am reusit sa ma adun! fost-am in piat'. la iesirea din metrou, era un mosulica ce vindea sacose negre cu 1,5lei. m-am gandit ca vai mama lui si ce bine ar fi sa ii fac un dram de bine si sa ii cumpar o sacosa ca si-asa mereu ma duc la piata neechipat si cumpar mereu prea mult si la final cine injura ca ultimul birjar ca n-are maini sa raspunda la telefon si face sala fara sa vrea cu zecile de kile carate.. astea fiind spuse, cumpar io chestia, dau cateva ture prin piata si o umplu cu fro 5kg de cartofi si unu' de ceapa. in cealalta mana ma umplu de rosii, ardei, telina etc. la plecare, cand sa cobor la metrou, imi aduc aminte ca trebuia sa iau oua. dai si itnoarce-te injurand creieru' ca n-a gandit eficient si acum picioarele trag ponoasele.. buuun, ajung la tanti ce vinde oua, le cumpar, le pun in sacosa minune si.. buuuum, se rup AMBELE chestii de apucat sacosa si rosiile mele, cartofii (5kile) si ceapa.. toate fac cunostinta cu asfaltul..

m-apuc io stoic sa le adun, injurand cu coltul gurii si guess what! tanti aia de vinde oua se ofera sa isi abandoneze tejgheaua si sa imi cumpere doua plase de plastic rezistente. eu, willing to be helped, ii dau 1 leu si in cateva minute apare. m-a uimit ca a lasat ghereta nesupravegheata,cu mine in zona. m-a uimit cata incredere a putut avea intr-un strain. mai intelept era sa se ofere sa imi vegheze plasele pana ma duc eu sa imi iau plasele dar uite ca nu a facut asa. tot respectul pentru astfel de oameni, mai ales ca io n-as putea fi asa niciodata.. damn it!

evident, dotat cu plase rezistente, ajung acasa si-am facut cred ca cea mai buna varza calita ever! toate ca toate, e frumos sa faci piata, e frumos sa gatesti bla bla bla dar nu mai pot! vreau sa am oameni sa faca asta pentru mine, evident platiti; vreau o tanti invizibila care sa vina in casa mea cand sunt la munca si cand revin sa gasesc mancarea calda si un belet cu 'domnule, v-am lasat mancarea in cuptor, hainele sunt spalate si impaturite in dulap iar florile le-am udat.' pam-pam! cu asa o tanti, cum sa nu te bucuri de viata, nu?

ma duc la varzuca mea ca-mi cam chioraie matele. altminteri, nici acum n-am pus mana pe carte. de altfel, se zvoneste ca vin muncitorii sa imi puna parchet..iarasi stres, iarasi mutat mobila, iarasi spalat podele.. uuuh! imi vine sa-mi iau campii!

Telecomanda fara baterii

(who can say there the road goes... where the day flows)

Ce drum ma vaco? Ce zi?
Sunt la capatul nervilor. Asta a fost tot. Maine e ultima zi.

(And who can say if your love grows, As your hearth chose)

Sunt uscat de iubire, dragoste, speranta, si alte bullshituri din alea.
Norocul nu exista e doar o intamplare.
Degeaba apas in disperare pe butoane nimic numai raspunde.
Numai am incredere in nimic, nimeni.
Ce-i drept, am anticipat perioada asta; dar nu ma incalzeste cu nimic.


(and who can say when the day sleeps, and the night keeps all your heart? )
(Only...)

Adio timpule.

Pi, ies: really depressed at the moment, but i'll be just fine .

uh..

da.. m-am trezit cu o durere de cap de nu-l puteam misca in niciun mod fara sa nu-mi rup neuronii in bucati; de fiecare data cu aceeasi promisiune (incalcata la a n+1 ocazie) ca nu mai beau, fumez mai putin si plec acasa mai devreme.

de altfel, a fost foarte misto. aceiasi prieteni, aceeasi bere. pe parcursul serii am devenit tot mai exuberant, cu cat imi dadeam seama ca sunt acolo, cu ei, cu atat ma ambalam mai mult. a fost o dispozitie de zile mari. problema e ca acum beau ceaiul de lamaie si incerc sa-mi fac curaj sa plec in piata sa cumpar niste unele de-ale gurii ca deh, frijideru' plange; la fel si stomacul meu.

moama, mi-e asa o lene sa ma apuc de invatat pentru mariri.. am doo de dat (de fapt nu m-a obligat nima' sa depun cerere da' am vrut io sa am medie mare care vine cu un cadou numit bursa:). problema e ca ambele sunt materii de an si inseamna muuuulta materie. oi vedea io cum ma descurc.

hai ca fug in crangasi, la piata.

sex and the Timisoara

Suna telefonul, mi-a dat trezirea. Ezit putin inca in pat si ma ridic sa privesc pe geam: ma asteapta o zi de cautat, sperat si umblat iar afara... ploua. Marunt. Mi-e groaza ca trebuie sa ies in orasul asta acum.

Pe drum, alintat de de acordurile lui Bach, inchid putin ochii, dau gluga jos si las sa simt pe obraji:

ploaia rece.

"Draga mea toamna cum poti transforma orasul asta..."
Nori grei, frunze pe jos, balti... si un aer umed taiat uneori de naftalina hainelor femeilor trecute de varsta a treia.
Oameni agitati, soferi grabiti si satui, imbacseala: e luni.

hhh..
La faculta nimic altceva decat preabinecunoscuta sombritate. Ne-am adunat intr-un cerculet si discutam planul de azi savurand cafeluta: vanatoarea trebuie inceputa, in ciuda vremii nefavorabile.

Vestile nu sunt tocmai printre cele mai bune asa ca ne despartim grupuletul si urmeaza:

Asteptarea.

"Victor... iti mai amintesti cand am chiulit de la rendi?Tot asa intr-o zi din asta..."
Orele trec, vad studenti asteptand...aveam sentimentul ca asteapta aceeasi persoana. Mai vezi ici colo cate o zapacita cu un plasoi greu pe care scrie "profi". Ne uitam toti unul la altul: e clar...
Plecam in ploaie din nou, trebuie sa ne aprovizionam stomacele.
Suna telefonul:
"Puiul e in cuib, declaseaza operatiunea zerodouashcinci."

E chemarea.

Fugim inapoi la faculta si vestile nu sunt deloc bune:

Inca o zi sexata de prof; nu are chef de nimeni. Incercarea noastra ar fi acum...
Zadarnica.


Ploaia rece cheama asteptarea zadarnica.

maine plec!

uuahhh, maine plec inapoi in bucuresti. mi s-a facut un dor nebun de vocea aia de femeie-barbat dereglata hormonal in urma unei menopauze timpurii, de la metrou ce anunta 'urmeaza statia piata unirii, cu peronul pe partea stanga; corespondenta cu magistrala 2'. mi-e dor de imbulzeala din 601 (autobuzul etern ce uneste regia - un fel de complex studentesc - cu piata universitatii - km 0 al capitalei). mi-e dor de nebunia de dimineata de la metrou, unde stam aglomerati cam 300 de oameni intr-un spatiu extrem de zgarcit, avansand cu doi pasi/minut. mi-e dor de camera mea, de unde, la trezire, vad dambovita, apa care curge mereu invers datorita vantului ce bate dispre est. mi-e dor de terasa 'la motoare', unde zabovesc cu orele, band bere la pahar si povestind verzi si uscate. mi-e dor de bulevardele imense, cu masinile care mereu claxoneaza, cu oamenii mereu grabiti, sub care curge metroul bucurestean. mi-e dor de cismigiul cu eternii lui pensionari ce joaca table si emo-istii care privesc circumspecti lumea din spatele suvitelor ce aluneca 'accidental' pe ochi. mi-e dor de bucuresti, asa cum e el, plin de spasme urbane.


ieri am fost pana in sinaia, aveam o treaba; era fro 5pm. sambata. nici tipenie de om. cei cativa care mai erau pe strada, se grabeau spre casa cu privirile in jos si plasele electorale la purtator. m-a incercat o senzatie de groaza cand am vazut magazinele inchise, oamenii putini si strazile goale. mi-am dat seama inca o data ca nu aici imi e locul, ca nu apartin tacerii si absentei.
alaltaieri am aterizat in unirii, la bere, of course. aceiasi oameni, aceleasi terase, aceleasi obiceiuri. lumea bea bere la terase si seara se aduna cu totii in aceleasi cluburi de cand lumea (dark, cccp, club 30..). ne-am beut bericicile si am ajuns in dark. sa mor io! ziceai ca e operatiunea 'terasa' reloaded in dark mode.. damn it, erau aceiasi oameni. aceeasi senzatie de deja vu. toti cu berea in mana, agatand si lasandu-se agatate, toti cu aceleasi texte fumate. nu merge in dark? nicio problema, hai in club 30! pe drum mi-am dat seama ca n-are sens si am preferat sa ma tirez acasa. nu fara un gust amar.


teoretic, aici e locul concluziilor din postul asta; nu am nici energia, nici cheful sa o fac. prefer sa las totul in suspensie. mai dau o cola pe gat, poate trece-amarul.

berea? da, disera, ce plm :D

Late september

Daca inchid ochii inca mai vad strazile luminate cu acel portocaliu palid inconfundabil si inca mai simt adierea vantului tomnatic lovindu-mi obrajii. Sunt singur pe strada. Abia daca se aude vre-un sunet distant, in rest atmosfera e dominata de o tristete linistita. Poate un pic apasatoare. Frunze cad inprejurul meu... trag aer in piept:simt ca traiesc dar... de ce m-am oprit?

Luna,

Se joaca printre norii grei, grabiti.
Doamne cata liniste intr-un oras aparent agitat.
Doamne cata liniste si in sufletul meu. Prea liniste.
Ma pornesc, nu pot sta:trebuie sa ajung acasa:

Sunt rece.

Degeaba imi grabesc pasii, nu ma ajuta cu nimic caci linistea ma doboara si imi starneste amintiri.
Am totusi un singur gand si acela:

Ma conduce.

Cu toate astea ai patruns draga si in mine.
De cand e toamna in sufletul meu?

De acum.

Cat mai am de mers?
Irelevant caci sunt pe calea cea buna, dar nu pe scurtatura.

Luna rece imi conduce acum calea.


by Mircea

first post 2.0

ideea blogului s-a nascut intr-o seara de joi, intr-o bucatarie de apartament comunist.. (si tocmai ce-mi venea acum in minte 'intr-o nu stiu care vara/ intr-o nu stiu care seara/ intr-o nu stiu care casa...- e bine ca mai am ceva ludic in mine), cand doi prieteni buni (din copilarie, chiar) s-au gandit sa dea ca exemplu posteritatii o serie de radiografii urbane din doua locatii diferite.

ideea mi-a facut cu ochiul din prima; inca din liceu aveam o placere deosebita pentru paralele in eseu si iata ca am ajuns sa fiu partas la o paralela, ce-i drept, mai inedita. 'vedetele' blogului sunt amandoi romani (no doubt about this) doar ca au ales drumuri diferite. unul e inca-n provincie, in localitatea lor natala, in speta timisoara, iar celalalt, pe princpiul ca 'pestii mari ii prinzi in ape mari', a emigrat mai la sud-est, tocmai in capitala. io-s ala cu pestii, ca sa se stie ;)

tema blogului e una inexistenta; vorbim aici despre un intreg arsenal tematic, despre franturi/bucatele din vietile noastre, la 500km departare. vorbim despre cum (re)simtim noi afluxul de evenimente care au loc chiar sub ochii nostri. acum ca ati inteles, sunteti invitati sa mai aruncati un ochi din cand in cand. eu militez pentru absenta comentariilor; blogul asta s-a vrut a fi unul descriptiv, fara ca interventia cititorului sa fie vizibila.

by Tudor